2024 – anul în care vița de vie și pomii au vorbit prin tăcerea lor

De asemenea, și pomii fructiferi au resimțit lipsa apei: multe fructe nu s-au legat, iar cele ajunse la maturitate au fost mici, fade, cu pulpă slab dezvoltată. În plus, s-a observat o reducere a vigorii acestora, iar temperaturile extreme au favorizat apariția dăunătorilor, accentuând și mai mult vulnerabilitatea culturilor.

După un an precum 2024, concluzia este tot mai clară: nu mai putem lăsa irigațiile la voia  întâmplării. Când vremea nu mai poate fi un aliat, apa trebuie să devină o resursă planificată.

Speranța că „poate totuși va ploua” a fost înlocuită cu investiții concrete, soluții durabile și un nou mod de a privi horticultura – unul în care apa este planificată, stocată și folosită cu precizie.

Viticultorii și pomicultorii au înțeles că nu mai pot depinde de „vremea care poate se îndreaptă”. În loc de a spera, aceștia construiesc. În loc de a reacționa, previn.

Așa a apărut, în tot mai multe crame și livezi din România, o prezență tăcută, dar esențială: laguna pentru irigații.

Ce este o lagună pentru irigații?

De ce este importantă laguna pentru irigații?

În zilele toride, când soarele dogorește fără milă, iar norii par să fi uitat să apară, plantele, la fel ca oamenii, suferă. Vița de vie, cu strugurii ei încă necopți, și pomii fructiferi, cu ramurile încărcate de roade, încep să simtă lipsa esențialului: apa. Fără ea, totul încetinește, iar recoltele devin fragile și nesigure.

În acest tablou al secetei, laguna de irigații reprezintă o soluție de siguranță, gândită să asigure continuitatea culturilor chiar și în condiții climatice extreme. Este o rezervă strategică, controlabilă, care permite irigarea la momentul optim.

Ce înseamnă o lagună pentru plante?

Nu mai depinzi de bunăvoința norilor, de promisiunea unei ploi ce poate nu va veni. Este acel suport deosebit de important, care menține vița de vie și pomii fructiferi în condițiile optime, indiferent de capriciile vremii.

În esență, laguna pentru irigații nu este doar un simplu bazin de apă – este un garant al stabilității și un aliat în lupta pentru calitate și productivitate.

De unde luăm apa pentru lagună?

Apa poate fi colectată din următoarele surse:

• Foraje (puțuri) – o sursă frecvent utilizată în zonele fără ape la suprafață;
• Captări naturale, cum ar fi lacuri, râuri, pârâuri etc;
• Conectare la infrastructura de irigații existentă – acolo unde este posibil, lagunele pot fi alimentate cu apă din canalele principale ale sistemului național de irigații (cum ar fi cele alimentate din Dunăre sau Siret), gestionate de ANIF.

Indiferent de sursă, laguna devine inima sistemului de irigații, alimentată cu apă pe care fermierul o stochează pentru perioadele critice.

Cum se folosește apa din lagunele pentru irigații?

Odată umplută, laguna pentru irigații nu rămâne o simplă acumulare de apă, ci se transformă într-un veritabil centru de distribuire – de aici, apa este direcționată către culturi, prin intermediul sistemelor de irigații bine gândite.

Fie că vorbim despre sistemul de irigații prin picurare (la suprafață sau subterană), aspersie sau microaspersie, fiecare are un rol bine definit. Dintre toate, irigarea prin picurare este de departe preferata viticultorilor și pomicultorilor: oferă precizie, eficiență și dozare atentă a fiecărei picături de apă.

Lagunele pentru irigații furnizează mai mult decât apă – aduc independență, control și liniștea de a ști că recolta nu depinde de condițiile meteo.

Despre tipurile de sisteme de irigații și cum se aleg în funcție de cultură vom vorbi pe larg într-un articol viitor.

Care sunt factorii de care ținem cont când stabilim dimensiunea lagunei?

Pentru a calcula corect volumul necesar, este important să ținem cont de:

• Debitul sursei de alimentare – fie că vorbim de puțuri sau captări naturale.
• Tipul culturii – vița de vie și pomii fructiferi au nevoi diferite de apă;
• Suprafața cultivată – câte hectare urmează să fie irigate;
• Necesarul zilnic de apă – exprimat în m³/ha/zi;
• Durata perioadei secetoase – numărul estimat de zile fără precipitații;

Dacă sursa de apă asigură un debit bun, laguna poate avea dimensiuni reduse — rezervele se pot reface treptat, iar spațiul ocupat va fi optimizat.

Totuși, este esențial să păstrăm în lagună o rezervă de apă suficientă pentru a asigura irigarea timp de 3-5 zile consecutive, în special în perioadele critice. Această rezervă previne întreruperile în alimentarea lagunei, cauzate de eventuale probleme tehnice, garantând astfel că plantele primesc necesarul de apă atunci când au cea mai mare nevoie.

Factorii care influențează alegerea amplasamentului unei lagune

• Diferența de nivel față de cultură – Ideal este ca laguna să fie amplasată la un nivel ușor mai înalt decât terenurile irigate, pentru a permite distribuirea gravitațională a apei (costuri de pompare reduse).
• Accesul la sursa de apă – Laguna trebuie să fie cât mai aproape de sursele disponibile, pentru a evita pierderile și costurile suplimentare de pompare.
• Stabilitatea terenului – Solul trebuie să fie compact, stabil, cu un risc minim de alunecări sau infiltrații.
• Acces facil pentru utilaje – Zona aleasă trebuie să permită accesul facil pentru echipamente de mentenanță.

În practică, locul ales pentru lagună este rezultatul unui echilibru între cerințele tehnice și realitatea din teren. Uneori, alegerea este evidentă. Alteori, presupune compromisuri și adaptări – dar întotdeauna, amplasarea corectă înseamnă funcționare eficientă și costuri mai mici pe termen lung.

Cum se construiește o lagună?

După ce au fost determinate amplasamentul, forma și volumul lagunei, urmează marcarea conturului în teren. În această fază se definesc cu exactitate înclinațiile taluzurilor, precum și poziționarea punctelor de alimentare și evacuare a apei. Trasarea se realizează cu ajutorul jaloanelor, a vopselei speciale sau altor instrumente, în funcție de echipamentele disponibile.

Excavarea

• Excavatorul sapă și formează taluzurile cu atenție la unghiuri, adâncime și stabilitate.

• Buldoexcavatorul – folosit pentru săparea lagunei, încărcarea pământului excavat în remorcă și nivelarea bazei lagunei.

• Buldozerul modelează terenul și compactează solul.

• Camionul sau tractorul cu remorcă se ocupă de transportul pământului excavat, păstrând ordinea în șantier și permițând lucrării să evolueze fără blocaje.

Impermeabilizarea lagunei pentru irigații

După ce săpătura e gata și forma lagunei a fost definită în detaliu, vine momentul unui pas esențial: impermeabilizarea. Este etapa care transformă o simplă excavație într-un bazin sigur și funcțional.

Pentru această lucrare se folosește o membrană specială, cel mai adesea EPDM (etilen-propilen-dien monomer) – un material flexibil și rezistent, apreciat pentru durabilitatea sa în timp.

Înainte de montaj, toate suprafețele lagunei trebuie să fie netede și curate. Pietrele, crengile sau alte obiecte care ar putea deteriora membrana sunt îndepărtate.

Montarea membranei EPDM

După finalizarea etapelor pregătitoare, membrana EPDM se așază cu grijă, începând de la baza lagunei și continuând spre taluzuri, urmărind cu fidelitate conturul acestora.

După acoperirea completă, se face o inspecție atentă. Fiecare îmbinare, fiecare colț este verificat pentru a detecta eventuale ridicături, goluri sau fisuri. Orice defect este remediat înainte de umplere.

Testul de etanșeitate

Laguna este umplută lent cu apă. Acest pas are un rol dublu – verifică dacă există pierderi și ajută membrana să se fixeze, adaptându-se perfect formei lagunei.

După ce laguna a trecut testul, se montează elementele tehnice necesare pentru alimentare și evacuare: conducte, robineți, sisteme de filtrare sau pompe – în funcție de specificul fiecărei ferme. Din acel moment, laguna este gata să își îndeplinească rolul: să ofere predictibilitate într-un climat din ce în ce mai imprevizibil.

De ce este de importantă împrejmuirea?

• Securitate: Lagunele pentru irigații conțin volume mari de apă, iar accesul neautorizat poate genera accidente grave. Împrejmuirea previne accesul nedorit, mai ales în zonele cu trafic pietonal sau unde circulă animale domestice și sălbatice.
• Protejarea membranei: Un gard bine montat descurajează intrușii și animalele sălbatice care ar putea deteriora membrana impermeabilă și întreaga structură a lagunei.
• Prevenirea contaminării: Limitarea accesului reduce riscul ca apă să fie poluată cu deșeuri sau alte substanțe străine, păstrând astfel calitatea necesară pentru irigarea eficientă.

Cea mai des întâlnită soluție este gardul din plasă de sârmă, susținut de stâlpi din beton precomprimat sau metal zincat — o variantă durabilă și practică. Alte opțiuni, precum gardurile din lemn, pot fi alese pentru ferme mici sau zone cu peisaj special, oferind un plus estetic.

Aspecte de care să ținem cont:

• Gardul trebuie să fie suficient de înalt (minim 1,5 m) pentru a împiedica escaladarea.
• Poarta de acces trebuie poziționată astfel încât să permită intervenții rapide și ușoare pentru mentenanță.
• Zona din jurul lagunei trebuie menținută curată, fără vegetație înaltă, pentru vizibilitate optimă și prevenirea acumulării de deșeuri.